Sangvinic cu nuanță flegmatică

Ai în tine și deschidere, și calm, așa că amuzi oamenii fără să îi obosești, iar într-un moment tensionat știi să lași din volum. Cu tine e ușor: nu dramatizezi, nu te superi, iar atmosfera din jurul tău e de obicei relaxată. Îți lipsește însă un imbold interior - ce nu e nici amuzant, nici necesar se amână la tine la nesfârșit.

Ai darul de a scoate oamenii din punctul mort: acolo unde ceilalți ridică din umeri, tu vii cu o propunere și găsești imediat pe cineva care să o ducă mai departe. Nu porți supărările cu tine, după o zi ratată îți revii până a doua zi dimineață și găsești un motiv să încerci din nou.

Începi mai multe lucruri decât apuci să duci la capăt, iar ce nu te mai amuză rămâne discret la jumătate. Un punct slab este și nevoia de public: fără ascultători, energia se evaporă în câteva clipe, iar o promisiune făcută în entuziasm nu apucă neapărat săptămâna următoare.

Vorbește pe scurt, începe cu concluzia și spune-i direct ce vrei de la el. Când se aprinde, nu lua asta personal și nu discuta cuvintele pe loc - revino peste o oră, când va fi din nou la obiect. Ultimul cuvânt lasă-i-l însă lui - dacă îl pui în fața faptului împlinit, va merge împotrivă din principiu.

Discută schimbările cu el înainte să se întâmple și explică-i și motivul - la un lucru în care a fost împins de altcineva se va întoarce încă multă vreme. Tăcerea lui nu e acord, ci lipsă de chef de dispute, așa că întreabă-l direct ce ar face altfel. Obiecția cu care vine până la urmă nu o lua în glumă: pe el l-a costat mai mult decât pe tine.

Lasă-i timp și liniște ca să se gândească și nu îl obliga să decidă pe loc. Critica formuleaz-o concret și la obiect; un „ar putea fi mai bine” general îi va rula în minte încă o săptămână întreagă. Iar dacă îți spune ceva greu, nu te grăbi cu sfatul - de obicei vrea mai ales ca cineva să îl ia în serios.